Paznicul de la metrou

Zilelle trecute imi grabeam pasii spre metroul care parca ma astepta  pe mine ca sa plece din statie. Insa, cuvintele rostite de o fata catre paznicul Metrorex mi-au accelarat pulsul si mi-au facut mersul mai greoi. “Lasa-l fata, nu vezi ca este un dobitoc care sta si el aici ca sa castige ceva de mancare” a vorbit cu emfaza domnisoara, care nu parea sa aiba mai mult de 14-15 ani. M-a durut. Nu stiu daca si alti oameni au auzit remarca domnisoarei, insa stiu sigur ca barbatului, caruia ii vorbise atat de urat, ii fulgerau prin minte invectivele fetei si pentru cateva momente a ramas nemiscat, consternat fiind de cele auzite. Domnisoara era suparata pentru ca fusese prinsa cand incerca sa forteze aparatul, neavand cartela de metrou. Paznicul i-a spus sa plece, nimic mai mult. Insa, parca manata de o dorinta cumplita de a rani pe cineva, a aruncat cu atata candoare acele cuvinte.

Eram prinsa intre atatea ganduri si intre atatea sentimente, incat simteam ca o sa incep sa plang acolo, in vazul lumii, pentru ceva ce nu m-a afecta pe mine in mod direct. Dar, m-a afectat si pe mine si pe altii care au auzit, chiar si pe tine. Da, pe tine! Pentru ca este usor sa gandesti in stereotipuri si sa arunci cu noroi in cei pe care ii desconsi. Pentru ca uneori ne construim lumea doar in jurul persoanelor care credem ca merita atentia noastra, iar oamenii precum paznicul de la metrou sunt simple reprezentari ale unei realitati pe care nu ne-o dorim, sunt ca niste prizonieri lipsiti de libertate morala. M-am gandit multe zile la paznicul acela si am suferit alaturi de el, sau poate mai mult, pentru ca ma doare sa vad ca omului ii este mai usor sa fie rau decat bun. Ii este mai usor sa judece decat sa inteleaga, pentru ca, in definitiv, ii este mai usor sa faca o alegere gresita.

Jean Jack Rousseau spunea ca omul se naste pur si inocent, insa societatea este cea care il corupe, pervertindu-l spre rau. De cand au auzit prima data aceasta teorie, in facultate, m-am revoltat cumplit si daca as fi avut ocazia i-as fi explicat domnului Rousseau, cu cuvintele mele simple, ca lucrurile nu stau chiar asa. Ca oamenii sunt buni si trebuie sa fie buni. Acum nu mai sunt atat de revoltata, insa tot parca nu i-as da crezare. Da, cu cat timpul trece, cu atat oamenii devin tot mai incarcati de greutatile vietii si se lasa prada tristestii. Isi incarca sufletul cu frustrari si daca nimic nu mai este bun in viata lor, este normal ca nu mai au de unde sa ofere bine. Insa, cred ca sta in puterea fiecaruia sa aleaga sa fie bun prin faptele sale.

Mai jos va las un filmulet despre cat de mult inseamna o fata buna, oricat de nesemnificativa ar fi.

Advertisements

Ganduri de inceput

Mi-am inceput anul respirand cel mai profund aer al libertatii. Libertatea de a alege sa fiu fericita, fara alte compromisuri. Mi-am incarcat sufletul cu liniste, iubire si sclipirile din ochii oamenilor dragi. Fiecare moment din ultima perioada m-a ajutat sa vad ce este cu adevarat important pentru mine si ce ma face fericita. Clipele de liniste mi-au aratat ca fiecare rana se poate vindeca si privind retrospectiv pot spune ca asta este cel mai important: sa te opresti mereu si sa privesti asupra sinelui. Pentru ca lucrurile care nu ne fac fericiti pot ajunge sa creeze adevarate frustrari si sa ne influenteze intr-un mod extrem de negativ, ajungand chiar si la depresie.

In anul ce abia a inceput imi doresc un singur lucru: sa traiesc clipa. Pentru ca nu vei trai niciodata fericit, daca lasi momentele sa treaca pe langa tine, gandindu-te la viitor sau la trecut. Pentru ca fiecare moment este unic si nu se va mai intoarce, oricat ne-am dori asta. Vreau sa simt viata asa cum este ea: frumoasa, libera si plina de fericire. Pentru ca intotdeauna exista posibilitatea sa alegi ce vrei sa faci cu viata ta, eu voi alege sa stau mai aproape de oamenii care merita, sa fac lucrurile cu mai multa pasiune, sa iubesc cu mai multa daruire, sa las deoparte problemele si sa ma focusez pe ceea ce imi doresc sa realizez, sa gandesc mai optimist, sa imi fac timp pentru sufletul meu.

Va doresc un 2013 plin de ganduri bune si fericire!

Ce faci atunci cand nu stii ce sa faci?

Acele momente in care te trezesti dimineata si simti ca lipseste ceva:  sentimentul care iti colora un zambet pe chip si iti dadea putere pentru toata ziua. Cand ceea ce faci se transforma in simpla rutina si ajungi sa simti un gol imens. Nu stii care este motivul, dar stii ca esti nefericit. Atunci cand simti ca nu mai ai niciun scop si fiecare moment este o simpla prelungire a timpului.

Fiecare dintre noi trece prin astfel de clipe. Atingerea unui punct in care toate lucrurile din jur se intampla pentru ca au intrat in ordinea fireasca si nu pentru ca noi ni le dorim. Acel moment in care te gandesti la lucrurile care s-au intamplat in trecut si care au ridicat mari semne de intrebare, lasand in urma doar tristete. Incepi sa te intrebi care este scopul, pentru ca oricum te simti un suflet pierdut in banalitate.

Ce e de facut in astfel de momente? Ia-ti un minut si asculta cantecul naturii, priveste cerul si oamenii din jur. Gandeste-te in primul rand la tine, la ceea ce esti, la personalitatea ta, la ceea ce te face fericit. Asculta-ti dorintele si transforma-ti visele in realitate. Nimic nu este imposibil atunci cand speri si crezi cu tarie in puterea ta. Trebuie sa ai incredere in tine, si sa te gandesti la fiecare pas pe care trebuie sa il faci pentru a-ti obiectivul. Pasii marunti, dar fermi sunt cei care te vor conduce catre fericirea ta.

Tot ce trebuie sa faci este sa iti setezi un vis, acel vis pe care ti-l doresti in adancul sufletuluui tau, acel vis care iti ofera mai mult decat fericire. Fa tot ceea ce iti sta in putinta pentru a atinge acest vis. Niciun un vis nu este prea maret, prea imposibil, prea greu de atins, atata timp cat lupti in fiecare moment pentru a-l transforma in realitate.

Nu  uita ca viata este asa cum ti-o imaginezi. Transforma fiecare zi intr-un etern al fericirii si lupta continuu pentru visele tale.