Culorile vietii

   

Cu totii cautam fericirea, pana la urma intreaga existenta se rezuma la un moment,  acela in care simtim ca respiram viata prin toti porii sufletului nostru. Sunt momente personale, care uneori pot trece de la o autenticitate inestimabila la o expunere  iefina. Momentul in care te intalnesti cu tine insuti este momentul in care ajungi sa te cunosti. Sau poate ca nu. Poti pierde acest razboi interior, daca angoasa pe care o simti in interior te conduce pe drumuri nedorite. Dar de ce sa peirzi cand e mai usor sa invingi orice obstacol, chiar si pe cel interior, chiar si atunci cand simti ca nu te mai regasesti. 

Daca ceva nu te lasa sa fi fericit, fa o schimbare.

Daca anumite trasaturi din caracterul tau nu iti plac, atunci incearca sa  le slefuiesti.

Daca sufletul tau este colorat in alb si negru, foloseste iubirea pentru a-ti picta sufletul in culorile vietii.

Daca norii de deasupra nu iti dau pace, ignora-i, imagineaza-ti ca e soare, si el va rasari in sufletul tau.

“Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima”.Eu spun traieste fiecare zi ca si cum ar fi prima. Prima din viata pe care tu doresti sa o ai, facand lucrurile pe care tu vrei sa le faci, respirand aerul pe care tu vrei sa il respiri, si simtind fericirea pe care ti-o doresti.

Love story

 

 

Ce este dragostea?

Deseori imi puneam aceasta intrebare, si ramaneam claustrata intre aceiasi pereti ai ignorantei. Oare un sentiment poate fi definit? Asta am incercat sa fac mereu, sa o conceptualizez, sa ii stabilesc caracteristicile, ba chiar ma credeam atat de cunoscatoare incat tineam lectii legate de dragoste. Ulterior am aflat ca eu sunt cel mai necuvincios elev: teoria si practica nu sunt atat de similare atunci cand vine vorba de sentimente.

Dragostea te face fericit, te face sa te simti in siguranta. Iti ofera certitudine, iti ofera sclipire, iti ofera admiratie si curaj. Iti ofera lucrurile pe care tu nu le ai pentru a alcatui un tot unitar. Ea/el  este menit sa te completeze perfect. 

Dragostea te face sa alergi noaptea pe taramurile viselor impreuna cu perechea ta, te face sa zambesti la toti din jurul tau si sa simti ca emani numai bucurie. Dragostea te transforma in ceea ce vrei sa devii, te implineste.

Nu tot timpul se intampla sa simti aceste lucruri, de multe ori iubirea noastra se poate spulbera in cateva secunde, si atunci suferim. Suferim pentru ca ne-am implicat emotional, suferim pentru ca am decazut moral, suferim pentru ca am dat prea mult si am primit prea putin. Dar oare aceasta suferinta duce undeva? Dragostea nu este un sentiment care sa provoace suferinta. Nu e menita sa se desfasoare asa. Ar trebui sa ne gandim mai bine atunci cand spunem “iubim dar suferim”.  O iubire care te face sa suferi nu este o iubire adevarata. Cea din urma o vei simti pana in adancul sufletului, si aceasta te va face fericit.Daca te intrebi cand o vei simti, nu stiu sa iti raspund la aceasta intrebare, dar stiu ca fiecare lucru se petrece exact atunci cand trebuie sa se petreaca si fiecare are scopul sau.

Dragoste este atunci cand inima iti este plina de fericire si ochii tai sclipesc ca doua nestemate.

Echilibrul fericirii

   

“Viata inseamna un echilibru intre bine si rau, intre fericire si nefericire. Cum ar fi daca am fi tot timpul fericiti si nu am avea probleme?”

Viata inseamna sa iti accepti problemele si sa le rezolvi, indiferent ca iti place sau nu. De multe ori ne prabusim in nefericire si  suntem prea orbi sa vedem ca ferestrele sunt deschise, chiar daca usa pare a fi incuiata. Sunt lucruri pe care ni le dorim cu inversunare si suferim atunci cand nu le primim, dar oare aceste lucruri ne fac fericiti intotdeauna? Aici este nevoie de putina participare din partea fiecaruia, pentru ca ar trebui sa fim constienti ca anumite lucruri nu ne trebuiesc, anumite persoane sunt nepotrivite pentru noi, anumite vise nu se vor implini niciodata, pentru ca nu tin de noi. Cand suntem dezamagiti ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte sa pasim in disperare, oare merita?  Daca lucrul pe care ni-l dorim ne produce nefericire, atunci care mai este scopul sau? Trebuie sa stim sa punem punct atunci cand fraza are prea multe greseli si autorul nu vrea sa le corecteze.

“Toate lucrurile se intampla cu un scop” si daca nu putem sa il vedem acum, cu siguranta ii vom intege sensul mai tarziu.

Rabdarea este o virtute, dar ce faci atunci cand iti insusesti aceasta calitate de “rabdator” si realizezi ca nu vei mai primi niciodata ceea ce odata te-a facut fericit?

“A fi fericit inseamna a fi viu”, nu ne putem trai viata asteptand sa fim fericiti. Fericirea nu o gandesti, nu impune limite, nu te face trist, nu te pune sa astepti, nu cauta pretexte, nu te lasa in singuratate…..fericirea  o simti atunci cand esti impacat cu tine insuti si stii ca esti indeajuns de puternic sa iei deciziile corecte.

Incertitudine terminala

Multe intrebari se astern pe covorul rosu. Nu ne lasa sa pasim spre stelele noastre, doar in incertitudine, si cu siguranta nu ne dorim acest lucru. De ce?  De ce in fiecare moment al vietii noastre ne indoim de propriile capacitati? De ce suntem insetati de cunoasterea prematura pe care doar experienta ne-o poate darui?  De ce nu ne avantam intr-o calatorie a necunoscutului fara a pune prea multe intrebari? Chiar si asa…ma intreb catre unde, acest drum necunoscut?  Unde vor zabovi gandurile mele maine? Si cu ce motiv?

Interminabil ar fi un cuvant inconsistent in acest context universal. Fiecare intrebare deschide usile unei noi intrebari, si urmarind aceasta secventa putem crea un intreg film din doar o singura replica “De ce?”. Insolvabilitatea apare in momentul in care realizam ca toate aceste intrebari sunt fara substanta, nu isi au rostul, nici acum, nici mai tarziu si ar fi bine sa incetezi sa iti mai pui atatea intrebari, pentru ca altfel viata ta va devenii o mare intrebare. Cu siguranta iti doresti ca fiinta ta sa fie o certitudine si nu o intrebare, sau ma indoiesc?

Mereu ne intrebam “cum ar fi daca” si aici se asterne o ploaie grea de continuitati ” daca as fi fericit”, “daca as avea tot ce imi doresc”, “daca  prietenul meu ar fi altfel”, “daca as avea mai multi bani”, “daca as avea jobul de vis”, “daca nu as mai avea probleme”……..  totul ar fi altfel. Cu siguranta atunci lucrurile ar ocupa o alta pozitie, atunci totul nu ar fi, pentru ca ma intreb ce ar mai reprezenta viata, daca nu ar mai trebui sa luptam pentru ceea ce ne dorim, daca visele noastre s-ar indeplini in cateva secunde, iar fiecare dorinta s-ar transforma in realitate. Cum ar fi atunci?  Probabil am face acelasi lucru, ne-am intreba….oare ce?

Lucrurile sunt menite sa fie asa cum sunt, iar fiecare experienta pe care o traim, placuta sau neplacuta, isi are propriul rost. Fiecare dintre noi isi alege un drum de urmat, fiecare stie ca este posibil sa intalneasca multe poteci in calea sa, dar el va stii care este cararea care il va duce pe drumul sau. Toate aceste intrebari nu isi au scopul, pentru ca nu gasesc o finalitate, nu fac decat sa ne trimita intr-un abis al incertitudinii.

Ar fi mult mai simplu daca am face lucrurile cu mai multa pasiune, daca ne-am iubi mai mult pe noi insine, daca am aprecia mai mult persoanele care ne inconjoara, daca am oferii mai mult si am astepta mai putin, daca  nu ne-am pune atatea intrebari si am fi fericit traindu-ne viata.

Pe taram necunoscut

 

Printre sutele de pagini ale dictionarului gasim un cuvant stramtat de corsetul inimii: dragoste. Incearcă să il rostesti cu voce tare: DRAGOSTE.Suav, lin,  literele sale curg ca un parau rece,care asteaptăa sa fie degustat de un trecător insetat. Să fie inexplicabil? Sau doar indisociabil unui suflet de muritor? Suntem noi capabili sa iubim? Sa nu gandim cu ratiunea, ci cu sentimentele? Sa nu fim oribiti de egoismul propriu si sa oferim fara sa asteptam ceva inapoi? Pentru ca asta inseamna a iubi:a oferi un sentiment al maretiei, a oferi sprijin, consolare, putere, alinare, o imbratisare in amurg. Putem oare privi dincolo de zidul nostru propriu?

Prea multe intrebari …as da dovada de o inconsistenta sentimentala daca as incerca sa teoretizez. Nu exista reguli care pot fi urmate pentru a ajunge la destinatia dorita.Totul se rezuma la ceea ce simti, numai tu sti daca drumul pe care mergi este cel de care ai nevoie pentru a ajunge acolo unde iti doresti.Univers interepretativ propriu, fiecare isi analizeaza in stil propriu problemele, bucuriile, sentimentele. Fiecare stie  de ce anume are sau nu nevoie, ce ii face bine si ce ii face rau. Imperios este sa stii ce vrei! Nu e nevoie sa ii obosesti pe ceilalti cu razboialele tale launtrice atata timp cat cauti ceea ce nu poate fi conturat in liniile umanitatii.

Nu pleca pe cararile disperarii doar pentru ca te simti singur, sau pentru ca relatia ta nu merge asa cum iti doresti, sau pentru ca nu reusesti sa te faci inteles asa cum ti-ai dori.Ia-ti o vancata in insula Relaxarii, si respira aerul fericirii. Asta inseamna sa iubesti: sa fi fericit facand un lucru, sa fi recunoscator pentru ceea ce ai si sa fi capabil sa oferi TOTUL. Toate sentimentele, intreaga fiinta, un zambet, o alinare, un sfat….un drum catre infinit.

A iubi inseamana  a trai respirand un altfel de aer, doar al tau si al ei, bucurandu-te de fiecare clipa si lasand norii intr-un trecut indepartat…..

Despre prieteni

 Adevarul este ca de cate ori intru in gradina bunicii, nu stiu  din ce sa ma infrupt mai repede. Sunt atat de multe si atat de gustoase! Yammy! Uneori imi pare rau ca nu am mai mult timp pentru a le gusta pe toate! Insa am descoperit un defect: satisfactie pe termen scurt. Cu timpul mi-am dat seama ca unele lucruri nu merita importanta pe care noi le-o oferim, uneori in avans, fara ca macar sa le  fi incercat utilitatea  in prealabil. Sunt acele lucruri care sunt facute doar pentru a intra “in randul lumii” , pentru a capata un luciu de durata in fata celorlalti.

Si defapt care sunt lucrurile care conteaza? Noi! Noi suntem cei care contam, pentru noi trebuie sa ducem razboiul impotriva  artificialitatii. Nu suntem egoisti daca ne clasam pe primul loc in lista prioritatilor, trebuie sa stim ce anume ne face fericiti, ce anume ne alina durerea atunci cand suferim, trebuie sa ne testam limitele pentru a stii de ce anume suntem capabili sau nu, trebuie sa ne cunoastem, sa ne iubim.

Pasul numarul 2:  stratul de ozon. Prietenii sunt stalpii de nadejde fara de care nici o arhitectura nu ar putea imbraca o forma perfecta. Suntem imperfecti in ratiune, dar perfecti in sentiment, avem nevoie de persoane care sa ne arate ca uneori drumul pe care am pornit nu este cel corect, avem nevoie de un prieten care sa ne tina de mana atunci cand simtim ca totul de cufunda in abis, iar atunci cand atingem culmi marete sa se bucure alaturi de noi. Fara prieteni nu am exista, ei sunt cei care ne imbraca sufletul in fericire, iar fara ei am fi incompleti.

Ar trebui sa apreciem mai mult un zambet primit in mijlocul zilei, uneori este mai valoros decat 1000 de cuvinte. Ar trebui sa fim recunoscatori atunci cand ni se daruieste ceva , iar in momentele de tristete sa incercam ca neutralizam dorinta de a imprastia venin,  mai ales ca cei din jur nu sunt responsabili de problemele noastre. Ar trebui sa avem mai multa grija atunci cand spunem lucruri pe care mai tarziu este posibil sa le regretam, sau sa facem lucruri de care sa ne rusinam. Trateaza-ti aproapele asa cum astepti sa fi tratat tu insuti!

Haideti sa ciocnim in cinstea prietenilor nostri si sa le spunem cat de mult inseamna pentru noi!