Parcul de lacrima: HERASTRAU

                                                                         

Esti singurel bing band, printre copaci bing bang….singura diferenta este ca nu esti printre copaci ci intr-o mlastina.Asta a fost Herastraul inainte.Va vine sa credeti asta? ERA un 0, nu exista. Dar a prins aripi si s-a transformat intr-un paradis pe pamant, doar ca putini sunt cei care stiu asta.In definitv este un parc..si un parc este atat si nimic mai mult, mai ales intr-o zi de duminica cand nu ai bani sa iti duci iubita intr-un pub de FITE.

Dar pentru unii dintre noi, Herastraul este mai mult de atat.ESTE INTOARCEREA la puritate.LA origini…la momentul in care totul era nepatat de gunoiul puterii.Totul este simplu. Simplitatea adera la mantuirea sufletului incarcat cu lanturi groase de aur. Sistematic totul este perfect ca DAVID. Fiecare forma a lui se unduieste perfect pe coapsele raului de lapte.Frumusetea sa este de o grandoare absoluta.Il poti privi ore in sir si nu te vei plictisi de formele sale fine.Este TOT ce putea fi mai sublin din creatia LUI.

Cararile lui ma duc spre ABSOLUT, stiu ca orice cancer al sufletului meu poate fi vindecat cu o simpla abordare a  MARELUI DOMN de care m-am indragostit.Fie ca este iarna, fie ca este vara, silueta lui ramane la fel….este frumos mereu, de asta il iubesc atat de mult.CE? CE vad eu la el, nu,mai bine reformulati, “CE VEZI IN EL?”……Ei bine,vad dincolo de el.Copacii lui sunt arme folosite impotriva razboiului. CEL FINAL! Dintre tine si sufletul tau….el te va ajuta asa cum ma ajuta pe mine.Mereu mi-a fost aproape, m-a sprijinit si m-a iubit prin neinfinita lui splendoare.

Reprezinta un univers intreg, plin de viata. As putea trai acolo, el m-ar hrani cu iubire.SPERANTA ! Cerul albastru se pierde in  lacrima parcului.Iar sufletul meu bolnav se vindeca cu fiecare privire in codrul sau. E al MEU! Este micul meu univers pe care il valorez pana dincolo de aici.
Nu ai nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit, dar cu siguranta ai nevoie sa stii ce te face fericit.

My bucuresti

 

Bucurestiul este ca o persoana:atat de sigura pe ea si totusi incerta. Cam asa sunt si eu: azi pot fi pe culmile celui mai mare munte si maine pot aduna capsuni din gradina bunicilor mei.DEZECHILIBRU!Dar totusi! Diferenta intre mine si “the big  guy” o face autenticitatea mea.Haaa…na ca are un motiv sa ma invidieze.Oricat s-ar chinui el, saracul este destinat unui tratament care in loc sa ii faca bine mai rau il imbolnaveste. Decesul lui probabil ar surveni din amalgamul de discrepante de care dispune.Pacat de el, ca e atat de frumusel cand vin  presedinti din alte tari si pacat de noi ca trebuie sa ii mirosim si sosetele murdare uneori.Intr-o parte ai paradisul la picioare si HOP, cand privesti in stanga  gasesti o mare de gunoaie pe care o sa plutesti si tu daca nu grabesti pasul.Eh ce sa-i face, asta-i bucurestiul nostru, cu fonduri fara fond,  cu placi toctonice nefondate si cu multi “wise guys” care au grija sa il conduca pe cel mai prost drum posibil asa ca sa simtim si noi pietricelele si gropile  ca intr-o excursie in caruta pe ulitele din Botosani.

   Pot face asta, pot sa stau pana maine si sa critic acest “Mic Paris”, la fel cum pot sa stau si sa analizez si sa critic lumea din jurul meu.DAR de ce sa fac asta, cand am atat de multe lucruri de facut?Unul dintre ele ar fi sa ZAMBESC….imi iubesc puiutul, micul meu bucuresti.De ce? Pentru ca stiu sa ii vad calitatile. Daca stau aici si “il barfesc” il ajut cu ceva?nuuuuuuu Dar pe mine ma ajut cu ceva? Din nou raspuns negativ.  Am gasit o solutie pentru mine: sa-l admir, sa-i vad partile bune si nutresc speranta ca intr-o zi toti ceilalti nori se vor transforma in stele pe bolta frumosului meu oras. Cum sa nu te bucuri cand mergi pe jos ore in sir si te minunezi de tot ceea ce vezi? E ca si cum ai inota in beatitudine.Hey….e o mare de lucruri frumoase, deschide-ti ochii si priveste-le.Uite pe bancuta din cismigiu doi tineri care se saruta patimas, uite copii ce deseneaza SOTRONUL pe pavajul din herastrau, si WOW….uite la biserica din stanga ta…e un loc sfant….un loc in care pasesti pe taramul credintei:). Lipscani…..cand ajungi acolo atingi o alta existenta.Un alt spatiu!Pe scurt:SUBLIM. E ca si cum ai fi facut o baie fierbute cu multa spuma.

  Oricat as excursia prin el, niciodata nu o sa ma plictisesc, in fiecare zi gasesc ceva frumos in el, in fiecare zi ii zambesc pentru ca pana la urma drumurile lui sunt cele care ma duc spre varful muntelui meu.Si tine de tine daca vrei sa vezi partea plina a paharului sau sa mirosi sosete murdare.In definitiv eu sunt mult prea ocupata cu fericirea pe care mi-o provoaca fiecare zi petrecuta in MY BUCURESTI.