Bucurestiul este ca o persoana:atat de sigura pe ea si totusi incerta. Cam asa sunt si eu: azi pot fi pe culmile celui mai mare munte si maine pot aduna capsuni din gradina bunicilor mei.DEZECHILIBRU!Dar totusi! Diferenta intre mine si “the big  guy” o face autenticitatea mea.Haaa…na ca are un motiv sa ma invidieze.Oricat s-ar chinui el, saracul este destinat unui tratament care in loc sa ii faca bine mai rau il imbolnaveste. Decesul lui probabil ar surveni din amalgamul de discrepante de care dispune.Pacat de el, ca e atat de frumusel cand vin  presedinti din alte tari si pacat de noi ca trebuie sa ii mirosim si sosetele murdare uneori.Intr-o parte ai paradisul la picioare si HOP, cand privesti in stanga  gasesti o mare de gunoaie pe care o sa plutesti si tu daca nu grabesti pasul.Eh ce sa-i face, asta-i bucurestiul nostru, cu fonduri fara fond,  cu placi toctonice nefondate si cu multi “wise guys” care au grija sa il conduca pe cel mai prost drum posibil asa ca sa simtim si noi pietricelele si gropile  ca intr-o excursie in caruta pe ulitele din Botosani.

   Pot face asta, pot sa stau pana maine si sa critic acest “Mic Paris”, la fel cum pot sa stau si sa analizez si sa critic lumea din jurul meu.DAR de ce sa fac asta, cand am atat de multe lucruri de facut?Unul dintre ele ar fi sa ZAMBESC….imi iubesc puiutul, micul meu bucuresti.De ce? Pentru ca stiu sa ii vad calitatile. Daca stau aici si “il barfesc” il ajut cu ceva?nuuuuuuu Dar pe mine ma ajut cu ceva? Din nou raspuns negativ.  Am gasit o solutie pentru mine: sa-l admir, sa-i vad partile bune si nutresc speranta ca intr-o zi toti ceilalti nori se vor transforma in stele pe bolta frumosului meu oras. Cum sa nu te bucuri cand mergi pe jos ore in sir si te minunezi de tot ceea ce vezi? E ca si cum ai inota in beatitudine.Hey….e o mare de lucruri frumoase, deschide-ti ochii si priveste-le.Uite pe bancuta din cismigiu doi tineri care se saruta patimas, uite copii ce deseneaza SOTRONUL pe pavajul din herastrau, si WOW….uite la biserica din stanga ta…e un loc sfant….un loc in care pasesti pe taramul credintei:). Lipscani…..cand ajungi acolo atingi o alta existenta.Un alt spatiu!Pe scurt:SUBLIM. E ca si cum ai fi facut o baie fierbute cu multa spuma.

  Oricat as excursia prin el, niciodata nu o sa ma plictisesc, in fiecare zi gasesc ceva frumos in el, in fiecare zi ii zambesc pentru ca pana la urma drumurile lui sunt cele care ma duc spre varful muntelui meu.Si tine de tine daca vrei sa vezi partea plina a paharului sau sa mirosi sosete murdare.In definitiv eu sunt mult prea ocupata cu fericirea pe care mi-o provoaca fiecare zi petrecuta in MY BUCURESTI.